Este si bine, dar este si rau sa trasam aceste visuri pe hirtie...
Oricum, vroiam sa vorbesc putin despre ceva nou: un inceput, un an nou, visuri noi, indrazneli noi...
Sunt foarte optimista la fiecare inceput de an si intotdeauna ma gandesc ca sigur va fi un an mult mai bun decat precedentul. Si sincera sa fiu asa a fost...cel putin de cand l-am cunoscut pe Adi. Iar de cand a aparut Fluturasul este din ce in ce mai frumos totul.
Am fost o mamica curajoasa si m-am intors la serviciu inainte de a expira cei 2 ani de concediu cu vreo 9 luni...Am facut aceasta alegere in primul rand pentru ca am gasit sprijin si ajutor de la parinti- copilul reprezinta prioritatea nr.1 in tot ceea ce gandesc, in tot ceea ce fac si in tot ceea ce visez, asa ca trebuia lasat in grija cuiva de foarte mare incredere. La ideea cu bona...nu stiu ce sa zic, dar dupa indelungi analize si dupa ce am meditat suficient am ajuns la concluzia ca prefer un copil poate putin rasfatat din cauza bunicilor, dar sanatos si iubit si bine ingrijit, decat sa ai surprize neplacute si regrete...
In al doilea rand a fost vorba de oamenii care mi-au oferit acest job- am gasit oameni calmi, linistiti, multumiti, unii dintre ei cu acelasi job de 13 ani- ceea ce inseamna o foarte mare stabilitate, increzatori, foarte comunicativi si interesati de angajati. In sfarsit pot spune cu mare drag ca simt ca am ajuns in locul pe care il cautam de mult, si ii tare bine!
E greu sa incerci vesnic sa faci o organizare a timpului din ce in ce mai buna pentru a castiga o farama in plus!
Dar sunt o luptatoare si perseverenta, asa ca tot incerc: cu programare a tuturor lucrurilor pe care le am de facut- atat profesional, cat si personal.
Si daca azi reusesc sa castig 5 minute in plus pe care sa le petrec cu familia mea, merita tot stresul si efortul din lume!
