viata se poate schimba intr-o singura zi...

In timpul de cand nu am mai postat nimic s-au intamplat multe...
Am terminat de construit casa, inclus de amenajat si mansarda... A mai aparut o minune mica si super frumoasa in casa, sufletele si viata noastra: Calin( care se numeste Catifelatul pt mami). Este un pitic blond, cu ochi albastri, tot timpul are zambetul pe buze si de asemenea, tot timpul trebuie sa inspecteze... este numit dl inspector acasa, oricum si-a binemeritat numele :-)!
Niciodata nu m-am gandit ca se poate intampla ceva foarte rau copiilor mei. Sau mai bine rectific: nu am crezut ca se poate intampla ceva ce eu sa nu pot sa prevad, sa pot impiedica sau pentru care sa am deja o solutie salvatoare.
Tot timpul mi-a fost foarte frica de urmatoarele cuvinte: " Sa nu iti dea Dumnezeu cat poti sa duci!".
Si, de asemenea, tot timpul am gandit ca cel mai rau lucru care mi s-ar putea intampla ar fi tot in legatura cu puisorii mei.
M-a incercat o senzatie stranie de nesiguranta si care parca prevestea ceva rau inca de la ineputul acestui an. I-am tot repetat lui Adi ca acesta va fi el mai prost an al meu, ca stiu eu, ca simt asa si ca am, din pacate, siguranta ca asa va fi... El, care este pozitivitatea intruchipata, incerca sa ma linisteasca si sa imi arate ca ma insel. Costin e deja baiat are, la gradi, sanatos, vesel, istet foc. Catifelatul vine puternic din urma...Casa e aproape gata, mai aveam de facut numai decorul exterior si de amenajat cu ceva mobila noua interiorul, dar ce fusese mai greu trecuse...Unul din creditele cu care ne-am aruncat in viltoarea vietii, cand credeam ca totul este posibil pe lumea asta si nu exista loc pt " nu se poate" ci exista numai " daca vrei cu adevarat, se poate" se termina in luna iunie... Adi incerca sa imi creioneze viata noastra pe viitor: timp entru copiii nostri, ca nu cumva sa treaca timpul pe langa noi si sa nu ne bucuram de anii lor de copilarie, concedii si plimbari unde visasem noi sa ajungem, excursie cu piticii la DisneyLand...O viata mult mai usoara si frumoasa, fara a mai fi coplesiti ca trebuie sa achitam nul din salarii numai la banci...
Dar la un moment dat vine un vis urat...Si m-am incapatanat sa cred in fiecare dimineata cand m-am

trezit ca este doar un vis foarte urat...Dar lumina diminetii aducea cu ea si cea mai mare suparare si suferinta a mea, si anume boala lui Costin.
In legatura cu Costin am avut intotdeauna senzatia ca nimic rau nu i se putea intampla. Mereu a fost foarte rezistent, energic, hotarat, genul de copil care stie foarte bine ce vrea si ce nu, ce ii place si ce nu, care poate urma anumite reguli fara sa cracneasca sau sa se razvrateasca, dar care niciodata nu a omis sa intrebe, in legatura cu orice:  De ce? Si totdeauna trebuia sa ai o exlicatie logica si sa ii explici cu rabdare, ca el sa inteleaga, pentru ca altfel nu renunta pana nu era lamurit :-) .
Legat de presimtirea  mea ca ceva nu e ok am avut-o si in legatura cu Costin. Adi aproape ca mi-a reprosat ca vreau neaparat sa fie Costin bolnav, asa ma incapatanam sa ii caut nod in papura.
Cand ne-am intors de la Praga si am luat baietii de la bunici, dupa viroza foarte urata pe care au avut-o amandoi, am observat la Costin mici petesii in varf de ac la nivelul abdomenului...Mi-a fulgerat prin minte dg.de leucemie si mi-am zis singura ca intradevar, sunt cu capul.
Insa saptamanile care au urmat nu au facut decat sa imi contureze si mai mult tabloul clinic care confirma nenorocirea. In urmatoarele 2 sapt am obs.ganglioni. cervicali, submandibulari, submentonier si inghinali palpabili, pusee febrile fara context infectios, transpiratii accentuate nocturne, echimoze si hematoame persistente...Insa copilul avea un status nemaipomenit, nu se simtea rau, se juca, mina, a mers la gradi pina in ziua de marti, 30 aprilie cand am ajuns la Bucuresti.
Am fost optimista pana in ultimul moment ca puiul meu nu poate avea asa ceva si am crezut cu tarie
ca se va infirma in urma hemoleucogramei si ca va fi vorba despre o anemie mai serioasa...
Nici nu vreau sa imi mai amintesc vreodata apoi momentul in care aproape ca l-am pierdut in timpul primei cure.Doamne! Plang numai cand ma gandesc la acel episod. Nu pot uita ochisorii lui frumosi care erau atintiti asupra mea si nu se uita la nimeni altcineva!
Dar sa revenim la lucruri mai frumoase. Am ajuns acasa unde s-a pus pe mancat, si a ajuns de la greutatea de 12,5 kg la fantastica greutate de 16 kg! Cura a doua a suportat-o mult mai bine, am avut un singur episod care ne-a ingrijorat, dar am trecut cu bine peste. Acum ne pregatim pentru o vacanta de 3 saptamani acasa si suntem foarte fericiti!
 O sa relatez la un moment dat detaliat tot, dar imi mai trebuie inca putina tarie sa traiesc tot episodul.
Deocamdata sunt fericita sa ii vad zambetul, sa ii aud glasul, sa ii simt pielea si atingerea super catifelata, sa ii simt manutele in jurul gatului meu si buzele frumoase pe obrazul meu si sa aud cuvintele superbe" Mami, eu te iubesc! Te iubesc foarte mult!", " Mami, parul tau miroase a fori si a parfum" E cel mai frumos miros din toata viata mea!"
Atata

Un nou inceput...Visuri noi...

Exact cum spunea prietena mea Maria, din cauza job-urilor am ajuns sa planificam si in viata personala tot ceea ce vrem sa facem. Este exact ca stabilirea unui target pentru anul 2011 si la final realizam un fel de inventar- aflam ce s-a pierdut pe drum, ce s-a realizat, ce se putea face mai bine.
Este si bine, dar este si rau sa trasam aceste visuri pe hirtie...
Oricum, vroiam sa vorbesc putin despre ceva nou: un inceput, un an nou, visuri noi, indrazneli noi...
Sunt foarte optimista la fiecare inceput de an si intotdeauna ma gandesc ca sigur va fi un an mult mai bun decat precedentul. Si sincera sa fiu asa a fost...cel putin de cand l-am cunoscut pe Adi. Iar de cand a aparut Fluturasul este din ce in ce mai frumos totul.
Am fost o mamica curajoasa si m-am intors la serviciu inainte de a expira cei 2 ani de concediu cu vreo 9 luni...Am facut aceasta alegere in primul rand pentru ca am gasit sprijin si ajutor de la parinti- copilul reprezinta prioritatea nr.1 in tot ceea ce gandesc, in tot ceea ce fac si in tot ceea ce visez, asa ca trebuia lasat in grija cuiva de foarte mare incredere. La ideea cu bona...nu stiu ce sa zic, dar dupa indelungi analize si dupa ce am meditat suficient am ajuns la concluzia ca prefer un copil poate putin rasfatat din cauza bunicilor, dar sanatos si iubit si bine ingrijit, decat sa ai surprize neplacute si regrete...
In al doilea rand a fost vorba de oamenii care mi-au oferit acest job- am gasit oameni calmi, linistiti, multumiti, unii dintre ei cu acelasi job de 13 ani- ceea ce inseamna o foarte mare stabilitate, increzatori, foarte comunicativi si interesati de angajati. In sfarsit pot spune cu mare drag ca simt ca am ajuns in locul pe care il cautam de mult, si ii tare bine!
E greu sa incerci vesnic sa faci o organizare a timpului din ce in ce mai buna pentru a castiga o farama in plus!
Dar sunt o luptatoare si perseverenta, asa ca tot incerc: cu programare a tuturor lucrurilor pe care le am de facut- atat profesional, cat si personal.

Si daca azi reusesc sa castig 5 minute in plus pe care sa le petrec cu familia mea, merita tot stresul si efortul din lume!

Importanta unui sufletel!

     Ma emotionez ori de cate ori imi spune o prietena ca este insarcinata! Si fara sa vreau, de fiecare data, ma intorc in timp si retraiesc momentele cand plangeam de disperare ca nu cuibaresc si eu o farama de viata, apoi momentul testului de sarcina(a trebuit sa fac 6 teste consecutiv sa fiu convinsa ca este adevarat) si perioada foarte frumoasa a sarcinii!
     Am incercat de foarte multe ori sa inteleg acest sentiment matern, dar este foarte greu. Cred ca as avea nevoie de mii de cuvinte si tot nu as putea explica tot.
     Sa dai nastere unui copil este cel mai frumos lucru din lume! Traiesti o implinire greu de explicat. Venirea unui copil schimba tot, traiesti un mix de sentimente de bucurie, frica, durere, ceva ce nu ai mai experimentat niciodata, care necesita cateva ore pana sa te obisnuiesti cu ele.
     Nimic nu ma face mai fericita decat faptul ca bebele meu este bine.
     Cand il tii in brate pentru prima oara traiesti o senzatie unica. Inveti sa iubesti fara limita, sa oferi absolut tot.
     Iubesc serile, cand mergem la somnic dupa baie, iar el isi apropie capsorul de al meu, ma ia de gat cu manutele si adoarme linistit.

     Simt ca parca sunt mama dintotdeauna. Imi amintesc senzatiile pe care le-am trait in timpul sarcinii : gandul ca o farama de viata se cuibarea in mine, bucuria si curiozitatea primei ecografii, surpriza primelor miscari si primul lui scancet.

     Brusc totul a capatat un sens si parca timpul s-a oprit in loc. Parca nimic din tot ceea ce facusem inainte nu a avut atata importanta, sau nu mi-a adus atata satisfactie.

     Nu stiu daca sunt o mama perfecta. Nici nu cred ca mi-am propus asta. Incerc sa ma bucur de fiecare moment pe care il petrec cu fluturasul meu. Si parca si el e de doua ori mai fericit cand ma vede si pe mine fericita langa el!

     Sunt suparata doar pe timp, care mi se pare ca trece si se scurge prea repede. Ce bine ar fi sa putem incetini putin cand vrem aceasta evolutie...Dar cred ca deja cerem prea mult, comparativ cu bucuriile aduse de un copil in viata noastra, oferite neconditionat.

Avem timp

O poezie care mie mi-a placut foarte tare...
Octavian Paler - Avem timp


Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta - murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul ... depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata

Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia

Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp

Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie

Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat

Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten

Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc

Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore

De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul

Ca si vorbitul

Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit.